Informații despre salată sălbatică, rețete și fapte

Descriere / Gust

Salata sălbatică este de dimensiuni mici până la medii, crescând în ciorchini liberi la baza unei tulpini groase și centrale de înflorire. Frunzele de culoare verde închis au o lungime medie de 15-45 centimetri, sunt alungite, alungite, netede, iar marginile variază de la o margine netedă până la adânc lobate cu o venă centrală proeminentă. Când este zgâriată sau tăiată, planta va secreta latex care este o substanță albă, lăptoasă. Salata sălbatică produce și flori de portocal care seamănă cu cele ale păpădiei, cu mai multe flori care apar pe fiecare plantă. Salata sălbatică este fragedă, cu o aromă blândă, de pământ.

Anotimpuri / Disponibilitate

Salata sălbatică este disponibilă pe tot parcursul anului, cu un sezon de vârf în timpul iernii până la începutul primăverii.

Fapte actuale

Salata sălbatică, clasificată botanic ca Lactuca virosa, este o bienală aparținând familiei Asteraceae sau floarea-soarelui. Cunoscută și sub numele de salată amară, salată spinoasă și salată de opiu, salata sălbatică se dezvoltă în câmpuri ierboase și de-a lungul malurilor râului în plin soare și poate crește până la doi metri înălțime. Deși frunzele sale sunt comestibile, salata sălbatică este utilizată în principal în scopuri terapeutice și un sedativ ușor numit lactucarium este derivat din latexul lăptos al tulpinii sale.

Valoare nutritionala

Salata sălbatică conține vitamina A, vitamina C, beta-caroten, calciu, magneziu și fibre.

Aplicații

Salata sălbatică este cea mai potrivită atât pentru aplicațiile crude, cât și pentru cele gătite, dar ar trebui să se facă precauție, deoarece frunzele pot avea efecte toxice atunci când sunt consumate crude. Frunzele tinere de salată sălbatică pot fi folosite crude în salate sau stratificate în sandvișuri sau împachetări. Frunzele mature sunt dure și ar trebui gătite pentru a se înmoaie și pentru a îndepărta astringenții duri. Semințele pot fi, de asemenea, transformate într-un ulei ușor care poate fi utilizat la gătit. Salata sălbatică se împerechează bine cu slănină, brânză de capră, ouă, usturoi, ciuperci, oțet balsamic și nuci. Frunzele se vor păstra timp de câteva zile când sunt depozitate în sertarul mai frigider al frigiderului.

Informații etnice / culturale

Salata sălbatică a fost folosită în medicina populară de secole, deoarece se crede că seva are proprietăți de calmare a durerii. Salata verde poate fi urmărită până în Egiptul antic, unde hieroglifele îl descriu adesea pe Min, un zeu al fertilității, cu planta. Se credea, de asemenea, că era un afrodisiac și o substanță psihoactivă în Egipt. Grecii antici și romanii foloseau salata sălbatică ca un remediu pentru a trata totul, de la dureri menstruale până la boli. Rășina de salată sălbatică a fost, de asemenea, fumată de tribul Hopi din Arizona înainte de a dormi, deoarece credeau că aceasta induce stări de vis.

Geografie / Istorie

Salata sălbatică este originară din Europa, Orientul Mijlociu și America de Nord și a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi salata sălbatică poate fi găsită în creștere în sudul Statelor Unite, Asia și în Europa centrală și de sud.